Despre practica agricolă comunistă nu a scris niciun istoric. Istoricii în vârstă au rămas tot comuniști, nu vor să scrie și să întineze, astfel, regimul PCR, iar istoricii tineri, absolvenți de facultăți de profil, au alte preocupări, cât mai lejere.
Personal, am participat mulți ani la practica agricolă voluntar-obligatorie. La 15 septembrie, în prima zi de școală, în loc să învățăm, mergeam, cel puțin o lună, „la practică”. La cules de porumb, de ceapă, de roșii, de prune, de struguri. Aveam doar 10 ani și munceam ca un rob, de dimineața până spre seară, sub supravegherea profesorilor noștri, extrem de severi să ne facem norma. Nu știu ce sarcini primeau ei de la activiști, dar profesorii ne țineau sub control și tocmai de aceea consider că au făcut și ei parte din sistemul comunist represiv. Eram în clasa a V-a și, după patru săptămâni de cules la porumb și ceapă, avem să îmi rup mâna stângă, căzând dintr-un prun dintr-o livadă a C.A.P. Teiu…
În liceu, am avut parte mai mult de cules struguri, pe dealurile de la Ștefănești. Firește, și porumb, și roșii, și ceapă… Ideea era să îi ajutăm pe țărani. Ca soldat, mai apoi, am avut parte de muncă forțată din ordinul cadrelor militare. Am fost încorporat și a doua zi eram pe lanuri nesfârșite de porumb. Nu vă puteți imaginați cât de sever, de urât, se purtau cadrele militare cu niște proaspeți soldați pe câmp! Nu îmi venea să cred că ofițerii și subofițerii armatei române ne priveau ca pe niște sclavi. Cu toții credeam că am nimerit la pușcărie, nu în armată! Ce pregătire militară? Sufletul! La muncă, la porumb, la ceapă, la cules varză din… zăpadă, în noiembrie, cu dormitor într-un grajd de vite, cu 200 de paturi prin care mișunau șobolanii! Așa am făcut (și) eu armata! În ce mă primește, am trecut, cu arma în mână, și prin evenimentele din decembrie 1989, când primeam ordin de la Milea să tragem, doar primisem 300 de gloanțe… Dar asta e altă poveste.
Practica agricolă pentru elevi e o pată pe istoria României, nerecunoscută. Chiar nu poți exploata, cât de… capitalisto-comunist ai fi, munca unui elev de 10 ani! Codul Muncii nu conta, nu conta nimic, doar marii activiști să iasă bine la raportările cu realizarea producțiilor agricole. Dar s-a întâmplat vreme de zeci de ani. Și depun mărturie pentru asta!
(Nota redacției: Fotografie, din zona Ștefănești, Argeș, din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îmi aparține – Jean Dumitrașcu. În ce mă privește, scriu din mers o istorie a Piteștiului, una destul de complexă, în lipsa multor izvoare istorice. Sunt convins că reușim, la anul, să publicăm, eu și dl. Cătălin Tudor, un album inedit cu Piteștiul vechi!
