La 10 februarie 1938, prefect al județului Argeș este numit colonelul Petre Cameniță (chiar în ziua în care poetul Octavian Goga pierdea postul de premier). Colonelul, absolvent al Școlii Superioare de Război, era un militar de carieră, cu experiența frontului; participase la mai multe războaie – Războiul Balcanic din 1913, Primul Război Mondial și Războiul Româno-Maghiar (13 noiembrie 1918 – 3 august 1919). Cu o asemenea experiență, a condus cu mână forte județul și nu a ezitat, după asasinarea premierului Armand Călinescu, la 21 septembrie 1939, să execute trei legionari din Pitești (printre aceștia, și fratele filosofului Dumitru Cristian Amzăr), care au rămas expuși în Grădina Publică vreme de două zile.
Deși a fost implicat direct în acest dramatic episod, prefectul de Argeș Cameniță este numit, la 10 septembrie 1940, la conducerea Direcțiunii Generale a Polițiilor și Siguranței Statului, în plin stat național-legionar, semn că Ion Antonescu punea în funcții cheie ofițeri ai Armatei. La 10 mai 1941, pentru rolul jucat în înfrângerea rebeliunii legionare, colonelul Cameniță este înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).
După ce armata română trece Prutul, generalul Cameniță este numit, mai întâi, comandant al Brigăzii 1-a Grăniceri și apoi comandant adjunct al Diviziei 21. La 19 februarie 1942, fostul prefect de Argeș ajunge secretar general al Subsecretariatului de Stat pentru Armata de Uscat și, în curând, aghiotantul Regelui Mihai. Se achită exemplar de ambele misiuni primite. Până la 12 septembrie 1944, când se semneazî Convenția de Armistițiu între Guvernul Român și guvernele U.R.S.S., Regatului Unit al Marii Britanii și al S.U.A.
Generalul Cameniță pleacă din nou la război, pentru a cincea oară, de această dată împotriva Germaniei, ca în Primul Război Mondial, fiind numit, la 19 octombrie 1944, general de divizie (cu două stele) și comandantul Diviziei 18 Infanterie, iar la începutul anului 1945 ajungând comandantul Corpului 6 Armată. Nu se va întoarce victorios de pe front, în caz că ar fi scăpat cu viață până la 8 mai 1945, întrucât, între timp, în România, se instalase, la 6 martie, Guvernul Petru Groza. Iar primul lucru făcut de premierul Groza a fost să-i treacă în rezervă, la 24 martie 1945, pe toți ofițerii de rang înalt care luptaseră împotriva Uniunii Sovietice.
Așa ajunge generalul de divizie Petre Cameniță să se trezească, la 24 martie, trecut în rezervă din oficiu. Deși îi fusese aghiotant, regele Mihai nu intervine să-l ajute. Din fericire, întrucât nu făcuse politică toată viața, ca militar pur-sânge, Cameniță nu a fost condamnat de către regimul comunist la închisoare, trăind până în anul 1962.
Oare ce prefect de Argeș a mai luptat în atâtea războaie, a mai primit 13 ordine și medalii sau a fost aghiotant regal? Cameniță, un personaj de roman și el. Păcat că, pe moment, nu am o fotografie a sa, urmând să cercetez dosarul său de la Arhivele Militare, dar… după pandemie!
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
