Rândurile parlamentarilor de Argeș și Muscel se diversifică după ajungerea lui Carol ca domnitor. Apar nume noi. La alegerile din 1869 sunt aleși George Brătianu, Al. G. Golescu, Dimitrie Berindei, Constantin Bogdan, Radu Michael, Constantin Vărzaru (fost prefect de Argeș la 1865), Ion Heliade-Rădulescu (marele scriitor), Ion Șoimescu și Paul Angelescu.
Numirea lui A.G. Golescu-Negru ca prim-ministru, la 2 februarie 1870, a provocat un puternic curent antidinastic! La 10 februarie, liberalii radicali și-au dat demisia din Adunarea Deputaților, în frunte cu I.C. Brătianu (fost președinte al acestei adunări, cu un an înainte). Ce se întâmplase? Cuza fusese ales, în lipsă, deputat de Mehedinți (dar și de Turnu-Severin), ceea ce însemna o sfidare a Constituției de la 1866. Demisionează și prim-ministrul Golescu-Negru.
În 1871, înfrânt în alegeri, I.C. Brătianu își dă demisia din funcția de deputat, retrăgându-se din viața politică la Florica-Ștefănești! O ieșire din prim-planul vieții politice plină de semnificații, de care Brătianu a crezut că domnitorul Carol va ține cont. Nu a ținut. (Despre anii de retragere la Florica ai lui Brătianu a scris, o foarte interesantă și documentată teză de licență, păcat că nu a publicat-o, verișoara mea bună Mirela Pandrea, profesoară la Școala „I.L. Caragiale” din Pitești, școală pe care eu am absolvit-o!)
În iulie 1874, la alegerile parțiale, același Brătianu este ales senator de… Dorohoi, nu de Argeș! Încet, dar sigur, Ion C. Brătianu se pregătea să-și recâștige poziția politică. În mai 1875 este ales deputat de Argeș, cu 37 de voturi din 75, iar în 1876 urma să fie numit premier și să reziste în această funcție nu mai puțin de 12 ani!
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
