ZIARISTUL OCTAVIAN ȘTIREANU – SENATOR, DEPUTAT, CONSILIER PREZIDENȚIAL, SECRETAR DE STAT (133)

Pitestiul vechi

Octavian Știreanu s-a născut la 25 iunie 1952, la Costești, Argeș, părinții săi fiind din Izvoru. În 1970 absolvă Liceul „Nicolae Bălcescu” (Colegiul Național „I.C. Brătianu”) din Pitești, iar în 1974 Facultatea de Matematică a Universității Cluj-Napoca, prezentând o lucrare novatoare, despre „Estetica informațională”. Peste un an, absolvă, ca șef de promoție, o specializare în mecanica fluidelor. Lucrează ca matematician stagiar la T.L.H.S. București (1975-1979).

Intră din perioada în care era student (1970-1975) la Cluj în lumea presei. Este redactor la celebra revistă „Echinox”, editor la Studioul studențesc de radio „Gaudeamus”, redactor-șef al revistei „Napoca Universitară”, șef al subredacției Cluj a revistelor „Viața Studențească” și „Amfiteatru”, colaborator la presa locală și centrală, pe teme universitare. Între 1979-1985 este redactor la revistele „Viața Studențească” și „Amfiteatru”, iar între 1985-1990 este, pe rând, redactor, șef secție și redactor-șef adjunct la revista „Flacăra”, după ce poetul Adrian Păunescu fusese dat afară de la conducerea revistei.

În 1981 obține o nouă licență, la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din București, secția Filosofie, cu lucrarea „Informație și putere”. Participă la Congresul Mondial de Istoria Științei, desfășurat la București în 1981, cu o comunicare. Dar setea sa de studiu nu se oprește aici. În 1993, Octavian Știreanu obține, prin concurs, o bursă N.A.T.O., pentru realizarea unui raport de cercetare pe tema: „Extinderea N.A.T.O. în percepția opiniei publice; rolul mass-media”. Mai târziu își dă doctoratul în Științe politice, cu Mircea Malița, cu teza „Puterea din afara puterilor. Forța și vulnerabilitatea mass-media”, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

În 1990, cum revista „Flacăra” ba își schimbă numele, ba conducerea și orientarea (prin George Arion, anti-F.S.N.), Octavian Știreanu înființează propriul ziar, „Azi”, la 11 aprilie 1990, readucând în actualitate fosta revistă „Azi” a lui Zaharia Stancu. Un ziar pe care îl conduce și în prezent. Din 1991 și până acum este președinte-director general al S.C. „Cicero” S.A. București. A fost membru fondator al Clubului Român de Presă, președinte executiv al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și vicepreședinte al Asociației Presei Sportive din România.

Ziarul „Azi” a fost, la începuturile sale, unul de stânga, sprijinind F.S.N (P.D.), partidul lui Petre Roman. Până la urmă, în 1996, Octavian Știreanu se înscrie în P.D., urcând rapid în ierarhia partidului, impunându-se prin elocință, diplomație și cultură politică. În noiembrie 1996, candidează la Senat din partea P.D. Argeș, fiind cap de listă, obținând 42.872 de voturi. La Pitești, unde venea săptămânal, Știreanu face furori la conferințele de presă, dovedindu-se a fi un altfel de politician, cu stil și extrem de agreabil, fără a face paradă de cunoștințele sale în atâtea domenii. În Senat este numit secretar al Comisiei pentru politică externă, având strânse legături cu ministrul de Externe de atunci Adrian Severin.

Ca senator, Octavian Știreanu este autorul primei inițiative legislative depuse de către un parlamentar de Argeș postdecembrist. Astfel, la 19 decembrie 1996 a depus propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 118 privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice.

La sfârșitul anului 1998, când a fost exclus din P.D. Adrian Severin, după ce își pierduse postul de ministru, Octavian Știreanu își dă demisia din acest partid în semn de solidaritate. Fac o paranteză, pentru cei care nu știu. Ministrul de Externe Severin, în 1997, și-a pierdut postul după ce a mărturisit public că deține o listă ultra-secretă cu politicieni, șefi de ziare și șefi de partide care ar fi spioni. S-au vehiculat, în presă, atunci, numele unor Dumitru Tinu, Petre Mihai Băcanu, Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu, Viorel Sălăgean, Octavian Paler etc. O listă pe care o putea avea fie de la S.I.E., fie de la președintele țării, Emil Constantinescu. Lista nu a fost dată publicității niciodată. Gestul de solidaritate al lui Octavian Știreanu cu Adrian Severin ne duce cu gândul că lista a fost una adevărată.

Vreme de un an și jumătate, Octavian Știreanu rămâne independent în Senat, dar continuă să-și țină, separat, conferințe de presă, ca senator de Argeș, în sediul P.D. păstorit de Ion Cîrstoiu (sediu revenit mai apoi fostului proprietar, aflat azi în ruină). În luna mai 2000, s-a înscris în P.D.S.R., fiind numit, rapid, secretar al biroului executiv național, responsabil cu imaginea partidului.

Deși argeșean, nefiind pe aceeași lungime de undă cu Filip Georgescu, președintele P.D.S.R. Argeș, Octavian Știreanu va candida, la alegerile legislative din 2000, în alt județ, fiind ales deputat P.D.S.R. de Constanța. La 11 ianuarie 2001 demisionează din funcția de deputat pentru a putea fi numit consilier prezidențial al lui Ion Iliescu (reales președinte al României), coordonator al Departamentului de Politică Internă al Administrației Prezidențiale. Prea puțini știu rolul jucat de Octavian Știreanu pe lângă Iliescu în decizii de politică internă și externă extrem de importante. Sunt sigur că va povesti totul, într-o bună zi, într-o carte.

În toamna anului 2004, Octavian Știreanu va fi ales deputat P.D.S.R. în județul Buzău, făcând parte din Comisia de Politica Externă. Deși în opoziție, este autorul a trei inițiative legislative, dar care nu conving majoritatea parlamentară. Își duce mandatul la capăt, venind în Argeș în toți acești ani doar pentru a-și lansa cărțile. În 2008, pe vremea votului uninominal, candidează pe Pitești-Sud, dar pierde la mustață postul de deputat în fața lui Cristian Boureanu (P.D.L. era pe val atunci).

În 2009, pe timpul guvernării P.D.-L. – P.S.D. (premier: Emil Boc), Octavian Știreanu este numit secretar de stat în Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Cultural Național. Depun mărturie că l-am vizitat ori de câte ori l-am vizitat la Ministerul Culturii, l-am găsit cu mânecile suflecate peste teancuri de legi pe care le visa inițiate sau modificate în regim de urgență. Este cel care m-a ajutat cu acreditarea Filarmonicii Pitești ca instituție profesionistă de cultură, în vara anului 2009. S-a și speriat când m-a văzut punându-i cca 20 kg de acte pe birou, pe care abia le cărasem. „Ce-i aici?!” „Tot ce e cerut în legea de acreditare”, i-am spus. „O modificăm imediat, ce atâta birocrație! Ai pus aici până și caietele-program de sală!” Tot lui Octavian Știreanu îi datorează Piteștiul și obținerea Cinematografului „București”, trecerea lui de la R.A.D.E.F.-RomâniaFilm la Consiliul Local (din 2006 mă chinuiam cu tot felul de adrese, am mai povestit asta). Fapt ce a permis construirea Centrului Multifuncțional și realizarea sediului propriu al Filarmonicii Pitești. Ar fi făcut multe, dar a stat doar vreo 8 luni secretar de stat, întrucât, la 1 octombrie 2009, PSD a ieșit de la guvernare, cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale.

Octavian Știreanu a publicat, din 2001 și până acum, o serie de volume importante, multe lansate la Biblioteca Județeană Argeș, prilej de a-l revedea și a schimba două vorbe. Aceste cărți sunt: „Cronici de echinox”, „AMR 55 – atitudini politice”, „Iubind visul”, „Puterea din afara puterilor”, „Izbânda frunții”, „Prezentul de mâine”, „Cronici din vremea marii evaziuni politice”, „Pacea pierdută”, „Dezbinatorul”, „Politica urii”.

Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 33 = 40