La 4 august 1916, acasă la Vintilă Brătianu, în cel mai mare secret, Ionel Brătianu semnează tratatul de alianță și convenția militară cu reprezentanții Angliei, Franței, Rusiei și Italiei. România intra în război contra Germaniei, țara de origine a regelui. Urmează o perioadă foarte grea pentru România, guvernul și noul rege Ferdinand retrăgându-se în Moldova, după câteva luni de lupte pierdute contra germanilor.
Rămasă singură pe frontul de Răsărit, după denunțarea războiului de către Lenin – o situație neprevăzută de Brătianu -, România încheie o dureroasă pace. Nu pentru mult timp, sfârșitul Primului Război Mondial găsindu-ne în postura de co-beligeranți (a fost geniu politic, cu o zi înainte de capitularea Germaniei, România a rupt tratatul și a declarat, din nou, război). La 1 decembrie 1918, Ion I.C. Brătianu este cel care proclamă Marea Unire, în urma actului istoric de la Alba Iulia. Încep însă imediat negocierile de pace. Unirea trebuia ratificată și de marile puteri.
La începutul lunii ianuarie 1919, Ionel Brătianu conduce delegația României la Conferința de pace de la Paris. Marile puteri se prefac a fi uitat rolul jucat și sacrificiile făcute de România în război. Brătianu protestează vehement, la 27 ianuarie 1919, față de neincluderea României în Comisia pentru instituirea Ligii Națiunilor. La 1 februarie, Ionel Brătianu face o nouă și patetică pledoarie pentru cauza națională, solicitând și despăgubiri de război.
La 28 iunie, la Versailles, se semnează tratatul cu Germania. Tratatul cu Austria e tergiversat, din cauza nerecunoașterii despăgubirilor față de țara noastră. Unii istorici exagerează rolul jucat de către regina Maria în tratativele de pace, pentru a pune în umbră eforturile făcute de Ionel Brătianu.
Istoricul american David Spector scria atunci, la cald: „Brătianu a reușit să demonstreze că nu se mai putea spera ca România să rămână un… pion. Brătianu a răsturnat conceptul stabilit, cum că statele europene mai mici au doar control marginal asupra propriilor lor destine”.
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a activității parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
