La 18 martie 1971, are loc inaugurarea Casei de Cultură a Sindicatelor din Pitești, cu o sală de 804 locuri, construtiă pe banii membrilor de sindicat din Pitești. A fost gândită, de la bun început, ca sală de spectacole, cea mai mare din oraș (și așa a rămas până astăzi), și ca sală de ședințe pentru marile mitinguri comuniste (fiecare scaun era dotat cu un mic difuzor, să se audă bine cuvântările). Dacă judecăm drept, și ca acustică, Casa Sindicatelor este, și în prezent, o uriașă sală de ședințe, abia mai apoi o sală de spectacole. Dar marile spectacole, ținute de Filarmonica „Enescu”, de Opera Națională, de Teatrul Național, de marile trupe muzicale – la Casa Sindicatelor au loc și astăzi.
Instituția de cultură, reprezentativă pentru Pitești, este și una cu cea mai mare… stabilitate a directorilor pe funcții. În 5 decenii, doar câțiva directori – Ion Vlădescu, Dorel Ştefănescu, George Apostol, Dan Chivu și Niculae Crețu.
(Nota redacției: Pliant, din 1980, din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Sunt convins că reușim, anul acesta, să publicăm, eu și dl. Cătălin Tudor, un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerile cărții poștale e posibilă numai cu acordul d-lui Cătălin Tudor.)
