În toamna anului 2004, la iniţiativa unor consilieri locali liberali, în frunte cu dl. Marius Postelnicescu, Consiliul Local al Municipiului Piteşti a votat, în unanimitate, aprobarea, pentru 2005, a obiectivului de investiţii ,,Statuie I.C. Brătianu’’. Totodată, s-a deschis şi un cont oficial, pentru eventualii donatori (s-au dovedit a fi doar… trei, d-nii Tudor Pendiuc, Cornel Ionică şi Iosiv Cerbureanu!). A doua zi, presa locală a consemnat evenimentul, numai că jumătate din ziare a titrat că se va face statuia lui I.C. Brătianu, iar cealaltă jumătate – statuia lui I.I.C. Brătianu! L-am sunat pe dl. Marius Postelnicescu. Era la fel de intrigat ca şi mine. Dumnealui dorea realizarea statuii lui Ionel (I.I.C. Brătianu), nu a tatălui, Ion C. Brătianu. Ce se întâmplase: în focul discuţiilor din Consiliul Local, s-a pierdut un… ,,I’’ pe drum, iar hotărârea de consiliu a ieşit cum a ieşit. Oricum, liberalii nu au cerut o rectificare a h.c.l., existau şi alte opinii, de altfel, fiind mulţumiţi că se va face, totuşi, statuia unui uriaş om de stat, creatorul României moderne, piteşteanul Ion Brătianu.
În 2005, de două ori s-a organizat licitaţie de proiecte. La prima, nu s-a prezentat nimeni, la a doua – au fost trei proiecte. Am făcut parte din comisie şi depun mărturie că s-a procedat ca la carte. Aveam cu mine şi cele patru fotografii cunoscute ale lui I.C. Brătianu. S-a deschis plic cu plic, cu machetele, ofertele tehnice, preţul şi, în final, după ce punctase orice ,,pas’’, am aflat şi identitatea sculptorilor. Un ,,Brătianu’’ semăna cu… Titu Maiorescu, un altul era prea abstract (totuşi, maestrul Ion Pantilie l-a susţinut pe acesta), aducând cu statuia lui Corneliu Coposu din Bucureşti, altul îl prezenta pe Brătianu la prima maturitate (cum a susţinut şi d-na consilier Cornelia Domnişoru, profesor de istorie). Aşa se face că punctajul cel mai mare l-a obţinut proiectul sculptorului Lucian Irimescu, din Craiova.
A urmat bugetarea, prin hcl, a realizării în gips a statuii lui Ion C. Brătianu. În mai multe rânduri, comisia (condusă de viceprimarul Cornel Ionică) s-a deplasat la Craiova, pentru a urmări stadiul lucrării. În definitiv, era o lucrare monumentală, de 4 m înălţime. În atelierul său din Parcul Romanescu din Craiova, sculptorul Irimescu s-a văzut nevoit să scoată podeaua şi să facă o groapă de 1 m, pentru a avea loc mulajul în gips (un mic amănunt: a cărat cu braţele tonele de saci de gips, de la intrarea în parc până la atelier, cale de 500 m, pentru că maşinile nu au acces în acel superb parc!). Cum dădusem la presă unele fotografii, au început să apară şi comentarii că Brătianu nu seamănă cu Brătianu (adevărul e că fotografia cea mai uzitată şi cunoscută e cea de la bătrâneţe).
Sculptorul, urmărind pe internet discuţiile din presa locală, a simţit nevoia să facă precizări, trimiţându-mi mesajul: ,,Se cunosc câteva portrete ale lui I.C. Brătianu. Două din perioada de tinereţe, două din perioada maturităţii. Am decis să aleg un portret care-l înfăţişează pe I. C. Brătianu ca un bărbat viguros, în plină putere, a unui bărbat între cel de la 27 de ani şi cel de la 55 ani. Adică imaginea acelui bărbat care participa la Revoluţia din 1848 şi a celui care fonda PNL-ul în România sau a celui care devenea ministru, mai apoi prim-ministru etc. Am decis să-l înfăţişez cu o <<haină>> inedită, mai puţin cunoscută, dar puternică, şi la mijlocul dintre ani, cu ideea despre <<eternitate>>, nu spre apogeul unei vârste biologice. Creaţia nu înseamnă imitaţie sau repetiţie. Tonul volumului este academic, menţinut în limite şi reguli. Având la dispoziţie aceste portrete, a trebuit să aleg de la fiecare câte ceva şi să le aduc întrunul, într-o variantă nouă care să sintetizeze părţi distincte într-un tot inedit.”
Au urmat licitaţia pentru turnarea în bronz și discuţiile despre amplasament… După ce o firmă din Arad a câştigat licitaţia pentru turnarea în bronz a statuii lui Ion C. Brătianu, comisia condusă de dl. viceprimar Cornel Ionică a făcut mai multe deplasări la sediul unei vechi turnătorii austriece din Arad. La prima vizită, am avut un şoc: gipsul de 4 m fusese tăiat în bucăţi, turnarea în bronz făcându-se parte cu parte. La ultima vizită, alt şoc: statuia lui Brătianu era ancorată, cu un lanţ în jurul gâtului, pentru stabilitate, de tavanul atelierului! După care, sculptorul Lucian Irimescu a mers la Arad, pentru a ,,lustrui’’ lucrarea.
Urma amplasarea la Piteşti. A izbucnit o veritabilă şi dură dezbatere publică pe tema locului de amplasare. Ba în spaţiul verde din faţa Colegiului Naţional ,,I.C. Brătianu’’, ba la intersecţia bulevardului I.C. Brătianu cu str. Calea Bucureşti (unde e o fântână arteziană), ba în Grădina Publică, în locul statuii ,,1907’’. A fost adus şi sculptorul Irimescu să-şi spună opinia. A optat pentru Grădina Publică. Într-o şedinţă a Consiliului Local, dl. primar a prezentat o imagine (vedere) din prima parte a secolului XX, cu fostul bust al lui Ionel Brătianu din faţa fostei Prefecturii Argeş (Muzeul Judeţean de azi), cu precizarea că pe locul statuii ,,1907’’ s-a aflat bustul lui G. Ionnescu-Gion (mutat în curte la Colegiul ,,Brătianu’’, dar poziţionat impropriu, dispărut de tot și de acolo). S-a votat pentru Grădina Publică şi s-a fixat ca dată a inaugărării ziua de 25 mai 2007, de Zilele Municipiului şi în cadrul Zilelor P.N.L. Argeş.
A fost făcut public și un memoriu semnat de zeci de angajaţi ai Muzeului Judeţean Argeş, în frunte cu directorul general Spiridon Cristocea, pentru păstrarea statuii ,,1907’’ la locul ei. O statuie pe al cărei soclu trona, la 18 ani de la evenimentele din 1989, o inscripţie ce înfiera capitalismul, regimul burghezo-moşieresc. Însă dl. primar a rezistat presiunilor venite din multe alte părţi, mai ales de la Consiliul Județean Argeș. ,,Îl apreciez pentru ceea ce a făcut pentru ţară. Faptele rămân!’’, a repetat atunci.
Din păcate, nu s-a putut scoate şi soclul statuii ,,1907’’, pentru a fi realizat un soclu după planul sculptorului Lucian Irimescu. Dl. Marius Postelnicescu, pe atunci cu o funcţie importantă, a comandat o macara de 100 tone-forţă, dar nu s-a reuşit ,,smulgerea’’ soclului. Amănunt extrem de important: pe laterale există două basoreliefuri ce nu trebuie distruse. Ele fac parte din ansamblul monumentului realizat de sculptoriţa Vitoria Ilica în 1957 şi dezvelit la Piteşti la 5 martie 1960 (nu 1957, cum spuneau unii istorici). S-a încercat în zadar scoaterea basoreliefurilor, fără a fi distruse.
Cum dezvelirea oficială bătea la uşă, s-a acceptat, pentru moment, această soluţie de compromis. Brătianu, pe soclul existent. Cu acel prilej, în câteva nopţi, am scris şi o cărticică, ,,I.C. Brătianu, Piteştiul şi intrarea în normalitate’’, ce a fost lansată, ad-hoc, la inaugurare.
Din păcate, toate carierele de piatră de Albeşti de Muscel fuseseră pe atunci cumpărate de un celebru om de afaceri (care deţine şi Ruşchiţa) şi închise (ţinute în conservare). Am fost în zadar în acea vară la Albeşti după două plăci de piatră, pentru ca acele basoreliefuri să fie realizate şi amplasate pe soclul nou al statuii ,,1907’’, din noua locaţie… Între timp, s-au redeschis acele cariere, poate se va face ceva în acest sens.
Inaugurarea a fost la termenul fixat. Ministrul Culturii, dl. Mircea Iorgulescu, deşi aşteptat, a lipsit. Au fost prezenţi, în schimb, Mircea Ionescu-Quintus, Radu Câmpeanu ori Oana Brătianu…
Chiar și în acest an, au fost voci la nivel înalt (viceprimarul Sorin Apostoliceanu, la nivel de propunere) care au luat în discuție readucerea statuii țăranului răsculat la fostul loc, din Grădina Publică. Dar unde să îl mai amplasezi pe I.C. Brătianu? Poate în capătul străzii Calea București, cu privire spre Vila „Florica”, așa cum fusese o propunere? Problemă spinoasă, nu mă pronunț aici și acum. Cert este că statuia trebuie pusă pe soclul gândit de sculptorul Irimescu, pentru că respectă niște proporții…
