Deschid o nouă rubrică, astăzi, din dorința de a prezenta istoria vieții muzicale a Piteștiului, atâta câtă a fost. Această istorie merită cunoscută sau reamintită, pentru că Filarmonica Pitești nu s-a născut… din nimic, existând aici o tradiție, oricât de modestă, a muzicii culte. Voi încerca, în măsura posibilităților mele de cunoaștere, să cuprind cât mai mult din viața muzicală a orașului, din toate genurile (muzică clasică, coruri, estradă, folclor…)
Muzica clasică și-a găsit cu greu un drum propriu la Pitești. Primul cvartet de coarde made in Piteşti e înfiinţat abia în anul 1913 de către Remus Macarie şi Constantin Albu, sub acoperișul Liceului „Brătianu”. Erau cadre didactice cu toții – Remus Macarie, profesor de științe naturale, Constantin Albu – profesor de muzică, I. Stănescu-Delar – institutor, tot institutor fiind și Gheorghe Nuțu. De notat că acest cvartet cânta pe instrumentele realizate de legendarul lutier Remus Macarie, care cânta la vioara întâi; Constantin Albu era la violoncel, G. Stănescu-Delar – vioara a doua, Gheorghe Nuţu – violă. Aceste instrumente de acum un secol, alături de imagini de epocă, sunt de găsit la Muzeul Literaturii ,,Marin Manu Bădescu’’ de la Colegiul Naţional ,,I.C. Brătianu’’ Piteşti.
Prin bunăvoința fostului custode al muzeului, profesorul și scriitorul Lucian Costache, am constatat că aceste instrumente sunt în stare de funcționare, iar concert-maestrul Mădălin Sandu a cântat pe majoritatea. Încă mai sper ca aceste instrumente să fie transferate, legal, la Filarmonică, să înființăm cvartetul „Remus Macarie”. Sau, poate mai cinstit, cvartetul „Constantin Albu”. De fapt, cel căruia George Enescu îi scria „prietenului meu, Costică Albu”, a menținut vreme de… 50 de ani cvartetul de coarde de la Pitești! Din 1928, putem vorbi de cvintetul format din Traian Serafim, Alexandru Petrescu, N.N. Bobancu – viori, Gheorghe Nuţu – violă, Constantin Albu – violoncel. În 1934, e consemnat sextetul condus tot de Constantin Albu, din care mai făceau parte Gh. Nuţu – violă, Virgil Gheorghe, Radu Vâlsănescu, Nicolae Brânzeu (viitorul compozitor) şi Gr. Popescu Albota. În anii 1950-1960, Constantin Albu era deja un mit în comunitatea piteșteană, fiind în primele rânduri ale promovării muzicii clasice la Pitești. Pe lângă cvartet, a mai fost dirijor de cor (a și înființat societățile corale „Freamătul Argeșului”, 1923, „Carmen”, 1926, și „Cântarea Argeșului”, în 1946).
(Din volumul în curs de elaborare „Din istoria vieții muzicale piteștene”, de Jean Dumitrașcu)
