Penultimul dintre parlamentarii de Argeș aleși la 27 septembrie 1992 este senatorul George Rizescu. Recapitulez: am prezentat, în episoadele anterioare, pe deputații Barbu Pițigoi, Sergiu Rizescu (ambii, P.N.Ț.C.D.), Vasile Nițu, Adrian Duță, Iulian Nistor, Gh. Zgondea (toți patru, F.D.S.N./P.D.S.R.), Doru-Viorel Ursu (F.S.N.), Dan-Cristian Popovici (P.R.M.) și Dumitru Drăguț (P.S.M.), alături de senatorii Alexandru Paleologu (P.A.C./P.N.L.) și Radu-Constantin Baltazar (F.S.N./P.D.S.R.). Zece deputați (față de 12, în 1990) și trei senatori. Despre deputatul Vasile Stan voi vorbi mâine, pentru a putea ajunge la alegerile din 1996.
Gheorghe Rizescu s-a născut la 24 ianuarie 1950, în comuna Rociu, județul Argeș. În 1979 a absolvit Facultatea de Drept a Universității București. Urmează cursuri postuniversitare în dreptul muncii (1982) și în drept administrativ (1987), publicând o serie de studii de drept. În anul 2000 își susține doctoratul, la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București, cu teza „Diplomația parlamentară ca formă de exprimare a diplomației contemporane în cadrul dreptului internațional public”.
De fapt, cel care avea să ajungă senator, a început de jos, ca muncitor în minele din Vulcan și Lupeni, unde face o școală profesională. Nu intră în partid, pur și simplu învață „între șuturi” pentru a nu-și ruina sănătatea în mină, terminând liceul și intrând la facultate. În 1979 se angajează ca jurist-consult la Întreprinderea Județeană de Gospodărie Comunală și Locativă Argeș (până în 1984), după care ajunge, prin concurs, consilier juridic la Consiliul Popular Argeș, până în 1989. Între 1990-1991 este jurist la noua Prefectură Argeș, iar între 1991-1992 la SC „Sancon” SA Pitești.
În 1992 intră în politică. Fondează, împreună cu alți prieteni, F.D.S.N. Argeș, pe lista căruia candidează, fiind ales senator de Argeș cu voturile a 111.854 argeșeni. În Senat, George Rizescu susține înființarea Judecătoriei de la Topoloveni, înființarea municipiului Curtea de Argeș și construirea unui dispensar la Rociu, comuna natală. Este membru al Comisiei juridice, de numiri, disciplină și imunități, o perioadă ocupând și funcția de secretar al Comisiei juridice a Senatului. Reprezintă acest for legislativ în Comisia mixtă a F.P.S. Participă la întruniri internaționale pe probleme de activitate parlamentară în Anglia, Franța, Belgia, Ucraina, Olanda, Germania.
În perioada 1993-1995 face parte din Comisia parlamentară de luptă împotriva corupției, având acces la informații, perioadă din care va extrage, mai târziu, „materia” multor romane. Dar să nu anticipăm. Deocamdată, senatorul Rizescu îi audiază pe toți miniștrii Guvernului Văcăroiu acuzați în presă ca fiind corupți (pe atunci nu era D.N.A.), solicitând excluderea din P.D.S.R. a unor înalți demnitari. Nu are succes. Scârbit, sfârșește prin a-și da demisia din P.D.S.R., în 1996.
Justițiarul din sine simte că trebuie să continue lupta. Bazându-se pe notorietatea câștigată în presă, candidează, ca independent, la alegerile din 3 noiembrie 1996, pentru un mandat de deputat, dar obține un număr mic de voturi (892). Dacă l-ar fi votat doar cei din Rociu, pentru că le făcuse dispensar, tot ar fi luat mai multe voturi, dar recunoștința e floare rară.
În 1997, împreună cu un grup de inițiativă, începe activitatea de reconstrucție a Partidului Social Democrat „Constantin Titel Petrescu”. Îmi aduc aminte cum îl avertizam că nu are nicio șansă, că nu dispune de resursele materiale și logistice ale marilor partide P.D.S.R. și C.D.R. După eforturi depuse timp de trei ani, reușește să reînființeze legal acest partid, al cărui prim-vicepreședinte la nivel național a fost ales. La alegerile din 4 iunie 2000, este cap de listă pentru Consiliul Județean Argeș, dar obține rezultate slabe, sub pragul electoral. O ultimă candidatură este la alegerile pentru Camera Deputaților, în 26 noiembrie 2000. Partidul Social Democrat „Constantin Titel Petrescu” este tot sub pragul electoral.
Face un pas înapoi, lucrând ca jurist la Societatea Națională PETROM (până în 2003), după care, vreme de doi ani (2003-2005) este avocat, în Baroul Argeș. Se orientează, mai apoi, spre P.D.L, obținând, pentru trei ani, postul de subprefect al județului (9 ianuarie 2006-25 februarie 2009), funcție pe care o pierde după ce P.D.L. face alianță cu P.S.D.
Peste câțiva ani, îl regăsim pe George Rizescu în alte partide, veșnic în căutare de oameni corecți. Poate că, în secret, vrea să cunoască din interior, viața politică românească, personajele ei, mocirla și micile victorii. La începutul anului 2016, ajunge prim-vicepreședinte al Partidului Puterii Umaniste (Social-Liberal) din Argeș, organizație condusă de Cornel Lazăr. Un nou partid fără șansă, la alegerile locale și parlamentare din 2016. Ce să faci cu… 2.599 voturi obținute la nivel național, când P.S.D. a luat atunci 3.204.864 de voturi! În fine, atras de un alt partid mic, dar curat, în 2018, George Rizescu se înscrie în P.N.Ț.C.D. Partid pentru care s-a mutat toamna trecută la București, pentru a se putea ocupa mai bine de reorganizarea acestuia la nivel național. Între timp, și fiica sa cea mare, Lavinia Rizescu, este atrasă de mirajul politic, ajungând președinte la organizația județeană a Partidului Forţa Naţională, în 2017.
Dar marea sa pasiune a fost și rămâne scrisul. La 18 ani a fost redactor al unei reviste de cultură a liceului din Vulcan, la 19 ani fiind remarcat de către Eugen Barbu, care-i prezice că „are stofă de scriitor”. Dar abia în 1982 debutează efectiv în literatură, în revista de cultură „Argeș”. În 1984 și 1986 câștigă premiul întâi la Festivalul umorului „Constantin Tănase” de la Vaslui. Câștigă și Marele Premiu al Umorului la Concursul de umor de la Bistrița Năsăud (1986). În perioada 1980-1990 scrie peste 20 de scenarii radio, 17 dintre acestea fiindu-i jucate de renumiți actori. În 1990 i se joacă, pe scena Teatrului „Al. Davila” din Pitești, spectacolul de revistă „La poarta celor care dorm”.
Așadar, un scriitor și jurist care a fost, un mandat, senator. De altfel, primele trei volume le publică în perioada cât a fost parlamentar de Argeș, și anume: „Urlătoarea oficială” (proze scurte umoristice, 1993), alături de „Șarlatanii” (roman satiric, 1993) și „Șarlatanii sau Igor Salvache-Romanu și Revoluția” (roman satiric, cu personaje străvezii, din realitatea politică, 1995). Urmează volumele: „Guvernarea lui Salvache” (roman satiric, 1998), „Nevoia de ortodoxie” (2000), „Parlamentarii lui Salvache” (roman, 2003), „Preotul, prietenul sufletului meu” (2005), „Saga lui Igor Salvache” (roman, 2006), „Proze scurte și alte… vorbe” (2008), „Soldații mei, țăranii” (2008), „Parlamentarii lui Salvache, 2” (2008), „Marea spovedanie” (2008), „Recurs la… rugăciune” (2009), „Mic tratat de prostologie” (2011), „Proze scurte de sezon” (2012), „Cătușele de aur” (2013), „Mic tratat de prostologi” (ediție îmbunătățită și mult adăugită, 2015), „Statui ușor fisurate” (2016), „Școala de vară” (2018).
Aureliu Goci îl numea „cel mai important scriitor satiric al vremurilor noastre”. Din 2006, de altfel, George Rizescu este membru al Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România. Filială pe care a ajutat-o cu sponsorizări în perioada în care era subprefect. A, tot în acea vreme, am organizat împreună, (plus scriitorul Nic. Petrescu), și câteva ediții ale Festivalului național „Vasile Militaru” ce se desfășura la sala mare de ședințe de la Casa Albă. Ar mai fi multe de spus, chiar avem de-a face cu o personalitate complexă. Care mai are multe de spus!
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
