În toamna anului 1916, orașul Pitești este ocupat de armatele germane, după căderea frontului de la Mateiaș -Câmpulung (dar cel mai corect, din comuna Valea Mare-Pravăț), în ciuda eroicelor lupte ale soldaților, majoritatea din zonă. La Pitești este numit peste noapte, ca primar, un etnic german, Franz M. Lehrer, comerciant (etnia germană fiind încă numeroasă la acea vreme în oraș, era și un semn de captátio benevoléntiae).
Din fericire, la final de 1918, România se numără printre țările câștigătoare ale Primului Război Mondial. Dar pagubele fuseseră însemnate și ar fi trebuit reparate. Inclusiv la Pitești. Dar abia în 1921, Primăria orașului Pitești trimite un memoriu către Ministerul de Interne, semnat de Constantin Vișineanu, președintele Consiliului Local, privind pagubele suferite de oraș în urma ocupației germane. Iată ce s-a întâmplat în timpul ocupației germane, și e bine să ne cunoaștem istoria:
„În ziua de 12 noiembrie 1916, Consiliul comunal al orașului Pitești a hotărât, față de împrejurări, predarea orașului Pitești, spre a nu fi distrus de inamic, pentru care s-a instituit o comisie compusă din membrii acestui consiliu, care au rămas în localitate, și din mai multe persoane cu vază din toate naționalitățile: în zilele de 13 și 14 ale acelei luni, autoritățile au părăsit orașul, plecând în Moldova”.
La câteva zile, cădea și Bucureștiul, guvernul, regele și armata refugiindu-se în Moldova. Ce s-a întâmplat, în continuare, la Pitești? La 16 noiembrie, orașul e predat către germani. Comisia instituită în 1921 denunță următoarele:
„În prima zi de ocupare, 16 noiembrie 1916, trupele dușmane au ocupat localul primăriei în întregime, în care s-a instalat Comandatura Germană nr. 272, fără să anunțe și să permită a se putea căra arhiva, registrele și birourile. Din această cauză, cea mai mare parte din arhivă a fost distrusă de trupele germane și pusă pe foc, iar tot mobilierul aflat a fost distrus și furat, până la plecarea lor din oraș.”
Piteștiul a rămas fără sediu de Primărie, acesta fiind ocupat de armata germană! Chiar cu primar filo-german, de etnie germană, Lehrer, Primăria Pitești și-a căutat un alt… sediu, plătind chirie pentru acest lucru.
Armata germană de ocupație a adus foarte multe stricăciuni orașului. Lista e lungă, cititorii noștri sunt grăbiți, așa că voi menționa doar un singur aspect:
„Școlile primare nr. 1, 2 și 3 băieți, nr. 1 și 2 de fete, proprietatea comunei, au fost rechiziționate de inamic și ocupate pentru spitalele lor și cartiruire. La aceste localuri s-a distrus tot mobilierul școlilor și s-au adus deteriorări mari imobilelor”.
Și încă:
„Din prima zi de ocupație au intrat și luat cu forța, de la serviciul salubrității al orașului și secția de pompieri, următoarele:
a) 25 de cai de la serviciul salubrității și secția de pompieri;
b)tot furajul, cca 150.000 kg fân și 45.000 kg ovăz;
c)una trăsură mare, „Victoria”, nouă;
d)20 perechi hamuri noi, neîntrebuințate;
e) 10 perechi de boi și căruțe”.
Lista e lungă, nu vreau să plictisesc pe puținii cititori ai acestui serial, în carte va fi publicată integral… Cert este că plângerea Primăriei Pitești a rămas doar o simplă informare, Piteștiul nefiind despăgubit cu nimic pentru pagubele suferite în Primul Război Mondial…
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a activității parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
