Ion Mihalache, ca președinte al Partidului Țărănesc din Vechiul Regat, și Iuliu Maniu, ca președinte al Partidului Național din Transilvania, și-au unit forțele, într-un singur partid, P.N.Ț., din dorința de a ajunge la putere în dauna liberalilor și averescanilor. Dar cei doi lideri erau firi diametral opuse. Mihalache, un luptător, un om pe față, dintr-o bucată; Maniu s-a dovedit a fi uns cu toate alifiile, demn de compromisuri și lipsidu-i curajul.
La 21 noiembrie 1933, după eșecul răsunător al guvernului Nicolae Iorga și, mai apoi, după eșecul lui Alexandru Vaida-Voevod, Ion Mihalache ajunge președinte al P.N.Ț., în locul lui Maniu (acesta făcând un pas înapoi, mai ales văzând că politică ducere regele Carol al II-lea, la aducerea căruia contribuise decisiv, dar cu care se certase crunt). Firește, se spera că regele va mai aduce P.N.Ț. la guvernare. La 4 decembrie acel an, Mihalache a dat publicității „Manifestul P.N.Ț.”, care avea la bază, explicit, „programul de la Câmpulung”.
Mihalache rămâne președinte al partidului până la 12 noiembrie 1937, când regele Carol al II-lea i-a oferit mandatul de premier, punând însă condiții inacceptabile. Poate Mihalache a greșit, judecând după ce a urmat, dictatura carlistă. Poate că altfel se scria istoria.
Maniu a preluat atunci conducerea P.N.Ț., dar rezulttaul alegerilor de la sfârșitul anului 1937 sunt neconcludente, aducând în prim-plan legionarii. Regele numește guvernul Goga-Cuza, pentru o perioadă foarte scurtă. Vremurile sunt tulburi. Armand Călinescu și alți țărăniști părăsesc partidul, acceptând propunerile lui Carol al II-lea.
Armand Călinescu ajunge curând ministru de Interne, având sarcina precisă de a anihila mișcarea legionară. Mai târziu e numit prim-ministru. Dar despre legionarii argeșeni și ce a făcut Armand Călinescu vom vorbi curând.
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
