Nichita Sandu s-a născut la 10 februarie 1950, în comuna Poienarii de Argeș, nu departe de conacul lui Nicolae Bălcescu. Trebuie spus, înainte de toate, că întotdeauna i s-a încurcat numele cu prenumele! De fapt, prenumele Nichita i-a fost dat deoarece, în calendarul ortodox, în preziua înregistrării nașterii, era Sfântul Mucenic Nichifor, dar și pentru că tatăl său, Ion Sandu, a ținut la numele preotului regimentului din care făcut parte în ultimul război mondial și cu care a fost prieten.
Școala primară o începe la Poienarii de Argeș. După cursurile unei școli profesionale de electricieni, urmează Liceul „Vlaicu Vodă”, perioadă în care profesorii sesizează aplecarea firească a lui Nichita către științele sociale. În anul 1979 își ia licența în drept la Facultatea de Drept din București, iar în anul 1983 se specializează, urmând cursuri post-universitare, în Drept civil și legislație economică. Lucrarea de absolvire, „Reprezentarea persoanei juridice în procesul civil”, a constituit o temă puțin abordată în acea vreme.
Ajunge consilier juridic al fostei Întreprinderi Electrocentrale Curtea de Argeș, calitate în care ia parte la mai multe simpozioane științifice, cu lucrări avizate în domeniul juridic, publicate și în Revista Română de Drept (în anii 80), dovadă că era un teoretician apreciat la nivel național (revista era de înaltă ținută științifică).
Este căsători, din anul 1975, cu Victoria-Virginia, și au două fiice: Iulia-Maria, jurist (este directoarea Oficiului Național al Registrului Comerțului Argeș), și Marta-Cristina, soprană de un talent excepțional, cea mai bună voce din țară la Olimpiada națională de canto clasic din 1998, solistă a Operei Naționale din București, cu un bogat palmares internațional (am colaborat cu ea în mai multe rânduri la Filarmonica Pitești).
În vara anului 1989, pentru faptul că juriștii, în general, erau priviți de fostul regim comunist ca specialiști auxiliari într-o societate de „activiști” și procurori ce știau to, Nichita Sandu se revoltă contra acestui statut și trece într-o activitate economică la Cooperativa Meșteșugărească din Curtea de Argeș.
După evenimentele din decembrie 1989, intră în viața politică atunci când F.S.N. devine partid politic, în ianuarie 1990, căutând să imprime, în cadrul partidului, dar și în mediul social, valori cu adevărat democratice, nu „originale”, dobândite din lucrările unor mari politologi, juriști și economiști occidentali, ale căror lucrări circulau, conspirativ, între anii 1970-1990. Dar puțini se arată convinși de aceste idei, spiritul de turmă fiind mai puternic.
La alegerile din 20 mai 1990, Nichita Sandu e ales deputat de Argeș pe lista F.S.N. Profesiunea de jurist și cunoștințele temeinice în drept constituțional și administrativ îl ajută să se adapteze foarte repede la viața parlamentară, pe care o caracterizează, în acea vreme, cum îmi mărturisea prin anul 2000, ca fiind „un amestec de entuziasm reținut cu timiditate provincială, tendințe lăuntrice izbite de realități dure, idealuri năruite și mereu reclădite, speranțe, interese, grupări, trecut-viitor, răsărit sau apus, nesiguranță, democrație sau dictatură, întrebări fără răspuns sau răspunsuri diplomatice, valori, gunoaie, ciomege, discursuri, fum de tutun, constituție, legi, contradicții, liste, în concluzie: viață parlamentară!”
Este ales secretarul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și pentru petiții, fiind mai tot timpul ocupat cu rezolvarea unor erori sau abuzuri săvârșite în perioada comunistă, îndreptarea unor stări de fapt și armonizarea unor tendințe ale statului care acționa haotic sau voluntarist, în lipsa unor acte normative, reușind să păstreze un echilibru între toate tendințele manifestate în vâltoarea primilor doi ani de după 1990.
Deputatul Nichita Sandu a făcut parte și din celebra Comisie Berevoiești, de cercetare a cazului privind distrugerea de documente ale fostei Securități de către noul S.R.I. A fost audiat, firește, Virgil Măgureanu, directorul S.R.I. de atunci. Și-mi povestea dl. Nichita: „Cum dl. Virgil Măgureanu era șeful unei importante instituții, regretatul Nicu Enescu, deputat P.N.L., președinte al comisiei, și deputatul țărănist Niculae Ionescu-Galbeni, vicepreședinte, se agitau să pornească aparatul de înregistrat, întrucât operatorul lipsea. Dl. Măgureanu, cu calmul său binecunoscut și cu dorința afișată de a conlucra cu comisia, ne spune că știe să lucreze cu un astfel de aparat, și chiar ne-a făcut o demonstrație. Am început, așadar, înregistrarea, operator fiind chiar dl. Măgureanu, acesta schimbând casetă după casetă pe parcursul celor 8 ore cât a durat audierea șefului S.R.I. Stenodactilografa a cerut permisiunea de a transcrie după casete, discuțiile fiind interactive. Pe parcursul audierii, directorul S.R.I. ne-a relatat fapte și evenimente legate de Cazul Berevoiești, cu o franchețe și dezinvoltură demne de o așa funcție, minunându-ne și noi, deputații, cum de poate face publice asemenea informații. A doua zi, însă, stupoare, aflăm că toate casetele sunt… neînregistrate! Dl. Măgureanu a fost din nou audiat, dar relatarea pe care ne-a făcut-o a fost mult mai… nuanțată. După 6 luni de muncă, am înaintat raportul nostru Parchetului General spre soluționare, raport despre care n-am mai auzit apoi nimic”.
După legislatura 1990-1992, Nichita Sandu a mai fost nominalizat pentru alegerile generale din 1992, candidând la Senatul României, pe listele P.D.-F.S.N., iar la alegerile din 1996 a candidat pentru camera Deputaților. Pe locuri neeligibile însă. În schimb, în 1996, a fost ales consilier județean pe lista U.S.D. (uniune creată în jurul P.D.-F.S.N.).
În C.J.A., în mandatul 1996-2000, a fost președintele Comisiei pentru administrație publică locală, juridică, ordine publică, apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În această funcție de demnitate publică, a contribuit, în comisie, dar și în plenul Consiliului Județean, la punerea în rezonanță a hotărârilor CJ cu legea, dar și cu interesele cetățenilor. Au fost de notorietate, la vremea respectivă, cele două dezbateri organizate de Nichita Sandu pe teme privind statutul funcționarului public sau despre impactul delincvenței juvenile asupra ordinii publice.
La 12 aprilie 2000, Nichita Sandu și-a dat demisia din P.D., considerând că acest partid s-a îndepărtat de idealurile revoluției. La alegerile din 4 iunie 2000, a fost reales consilier județean, pe lista P.N.L.-Câmpeanu. După fuziunea cu P.N.L., Nichita Sandu ajunge consilier local la Curtea de Argeș. La 10 iulie 2015, a fost ales președinte al P.N.L. Curtea de Argeș, după fuziunea cu organizația locală a P.D.L. (funcție deținută mai apoi de Cristian Mitrofan).
În societatea civilă, Nichita Sandu e cunoscut ca un mare iubitor de artă, contribuind, după puteri, la susținerea apariției unor cărți, reviste, albume etc. Astfel, revista „Convorbiri Literare” de la Iași consemna, în 1996: „După o absență de câteva luni, la Pitești a apărut revista CALENDE. Semnalăm că revista apare datorită unui sponsor: dl. Nichita Sandu, președinte al ARGCOMS Curtea de Argeș. Iată că, la Curtea de Argeș, contele Nichita a înțeles ceea ce alți feudali ai perioadei de tranziție nu înțeleg în ruptul capului că, în zonă, nu trebuie să se înalțe numai vile, ci și reviste de cultură”.
Toamna trecută, a sponsorizat apariția cărții „Marina Marina Marina”, scrisă de Alice Năstase Buciuta, despre marea soprană Marina Krilovici. Lansarea oficială a acestei cărți a avut loc la Ateneul Român și la Sala Palatului, în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, dl. Nichita Sandu primind mulțumiri pentru sprijin. Marina Krilovici a fost prima concurentă româncă ce a obținut Premiul I la Concursul „George Enescu”, în anul 1964 și, de asemenea, a făcut parte din juriul concursului reluat în țara noastră după 1990. Poate o lansăm și la Filarmonica Pitești.
Nichita Sandu își continuă activitatea la ARGCOMS, societate pe care o conduce și care a rezistat vremurilor, fiind recunoscută în domeniul ceramicii populare autentice și utilitare, în sectorul artizanatului textil și prelucrării sticlei pentru podoabe, ornamente și globuri destinate Pomului de Crăciun.
În loc de concluzie. Nichita Sandu e propria lui creație. Ceea ce se numește self made man. A muncit din greu, a ajuns jurist, manager, deputat în Adunarea Constituantă, dar nu a uitat niciodată de unde a plecat! Politic a involuat, de la deputat a „coborât” la consilier județean și apoi la consilier local. Dar a rămas un Domn!
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
