Centrul Piteștiului, cu „Muntenia”, „Fortuna”, „Trivale”, clădiri moderne și cochete, s-a dovedit a fi o mare provocare pentru toți cei care apucaseră Piteștiul vechi, pe care l-au regretat. Dar ceva se schimbase. Prin apariția noilor întreprinderi din oraș, cu zeci de mii de salariați, dintr-odată, în mai puțin de un deceniu, structura populației Piteștiului s-a schimbat radical. Muncitorii veniseră din comunele din județ sau chiar din Moldova. Noii veniți nu apucaseră să cunoască Piteștiul vechi, cu toate clădările frumoase de pe centru, așa că au intrat în contact cu noile construcții. Și le-a părut frumos totul.
Ar fi interesant de făcut un recensământ cu piteștenii get-beget și cu toți cei stabiliți aici după 1970. Vom constata ce diferențe de opinie există! O minoritate va regreta Piteștiul vechi, dar majoritatea, sub ochii căreia s-a construit noul Pitești, va spune că totul arată bine.
Dar nu trebuie să facem diferențe între cei care au buletin din Pitești. Personal, nu am așa ceva, sunt navetist de Pitești din 1981 încoace, dar iubesc orașul și istoria sa, altfel nu aș scormoni, zi și noapte, în diverse documente să promovez Piteștiul.
Vă prezint o imagine cu centrul Piteștiului din anii 80. În prim-plan, cea mai mare peluză din țară, la acea vreme, operă a arhitectului peisagist Gheorghe Pacea, unul dintre cei câțiva „părinți” ai Simfoniei Lalelelor. Poeta Silvia Grigore mărturisea că dl. Pacea plângea când a luat act de noile schimbări, cu dispariția peluzei, apariția unui râu cu peștișori… Nu îmi permit să fac un sondaj de opinie corect, reprezentativ, așa că facem aici doar istorie.
(Nota redacției: Carte poștală, din anii 1980, apărută la Editura Meridiane (fotograf: I. Petcu), din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îmi aparține – Jean Dumitrașcu. În ce mă privește, scriu din mers o istorie a Piteștiului, pornind de la fotografii, în lipsa multor izvoare istorice. Sunt convins că reușim, anul acesta, să publicăm, eu și dl. Cătălin Tudor, un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea cărții poștale e posibilă numai cu acordul d-lui Cătălin Tudor.)
