De pe vremea lui Cuza, vreme de… 30 de ani s-au luptat guvernele românești cu autoritățile locale – Prefectură, Primărie – să transloce cimitirele de pe lângă fiecare biserică în afara orașului! Farmacistul Ştefan Babik găsise o soluție, în Dealul Orașului, la Sfântul Gheorghe, departe de oraș, dar cine să-l asculte?!
Trebuie recunoscut faptul că așa era obiceiul. Un enoriaș care aparținea de o anumită biserică, era înmormântat, cu ritualul de rigoare, în spatele bisericii pe care o frecventase. La țară, nu au fost și nu sunt astfel de probleme, dar în orașe această problemă s-a pus acut de la jumătatea secolului al 19-lea. Fiecare biserică avea cimitirul propriu, astfel încât Piteștiul, pe zona centrală, unde existau multe biserici, se umpluse de cruci. Era bine?
Ce loc de promenadă să oferi, de la Biserica „Sf. Anton” și până la Biserica „Mavrodolu”, când, din loc în loc, erau cimitire? Ba la Sf. Nicolae, ba la Maica Precista, ba la Sf. Ioan, ba la Sf. Gheorghe? Guvernul Cuza avea dreptate, întru modernitate, dar puțini știu câtă rezistență s-a înregistrat din partea preoților, a primarilor și a enoriașilor pentru desființarea acestor cimitire. Părea o blasfemie, doar trebuia să îți dormi somnul de veci acolo unde ai fost înmormântat și să aștepți Judecata de Apoi și Învierea.
Până la urmă, pe la 1890, transferarea cimitirelor s-a produs, la Cimitirul „Sfântul Gheorghe”. În spațiile devenite libere, s-au creat… piețe. Pentru comercianți de tot felul, doar eram oraș de târgoveți. Așa a devenit Piața Episcopiei (fost… cimitir, actualmente Piața „Milea”), una dintre cele mai frecventate piețe din Pitești.
(Nota redacției: Carte poștală din 1908, Editura Mihail Lazăr, Pitești, din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îmi aparține – Jean Dumitrașcu. În ce mă privește, scriu din mers o istorie a Piteștiului, una destul de complexă, în lipsa multor izvoare istorice. Sunt convins că reușim, anul acesta, să publicăm, eu și dl. Cătălin Tudor, un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea cărții poștale e posibilă numai cu acordul d-lui Cătălin Tudor.
