Lui Gheorghe Năstase, fostul președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Argeș între 19 noiembrie 1968 și 19 aprilie 1973, oamenii de cultură piteșteni ar trebui să-i ridice măcar un bust, la cât de multe a făcut pentru dezvoltarea culturii locale! Nu se va întâmpla asta, nu putem face, nu-i așa, un cult pentru un om care a slujit comunismul, ba a mai și publicat o carte cu titlul „Personalitatea comunistului”, apărută în 1967, la Editura Politică a lui Valter Roman, pe când tov. Năstase era încă student la ASE București.
Firește, ca și alți lideri comuniști, a făcut facultatea târziu și la seral. Născut la 13 martie 1926, în comuna Petrești, județul Dâmbovița (comuna natală a Elenei Ceaușescu), Gheorghe Năstase a terminat, în 1944, un liceu bun la Sibiu, ajungând, la 18 ani, pedagog la Şcoala Specială din Turnu Roşu, județul Sibiu, rămânând aici până în 1954. Atras de idealurile socialiste, se înscrie în U.T.M. și P.M.R. Pe malul Oltului își descoperă și pasiunea pentru scris, punând pe hârtie primele versuri. Știind că nu se poate trăi din scris decât dacă ești Sadoveanu, Gheorghe Năstase urmează o școală de jurnalism din București, în 1955, ajungând, mai apoi, redactor-şef al cotidianului „Drum Nou” din Braşov (1955-1961).
În 1961, este numit secretar pe probleme ideologice la Comitetul Regional Argeș al Partidului Muncitoresc Român (Comunist, după 1965). Funcție pe care o ocupă până în 1968, când este numit prim-secretar al județului (funcția ar însemna, azi, prefect și președinte de consiliu județean la un loc). Din această poziție, Gh. Năstase impresionează prin deschiderea pe care o arată față de fenomenul cultural. El însuși publica eseuri și reportaje în ziarul „Secera și Ciocanul” (un volum de versuri i-a apărut postum, probabil i s-a părut că nu se prea împacă poetul din sine cu militantul politic).
Năstase este cel care înființează, în 1962, Institutul Pedagogic „de 3 ani” din Pitești, prima noastră facultate, deși el nu avea decât liceul. În 1966, este cel care dă girul înființării revistei de cultură ARGEȘ. În 1967, este pe cale să înființeze o filarmonică la Pitești, susținând organizarea unui prim concert în luna mai, dar instituția nu va lua ființă din pricina neînțelegerilor dintre doi dirijori, unul de orchestră, altul de cor, plus a unor gazetari erijați în „specialiști” care criticaseră prestația concertului coral-simfonic. Tot Năstase rezolvă problema sediilor unor muzee și instituții de cultură din Pitești de interes județean și numește în funcții de directori câțiva tineri providențiali – Silvestru Voinescu – la Biblioteca Județeană, Radu Stancu – la Muzeul Județean, Costin Alexandrescu – la Centrul Creației Populare.
Cultura-cultură, dar economia conta enorm. Astfel, de numele său sunt legate realizarea Complexului de Vinificație Ştefăneşti (1968), Fabrica de Preparate din Carne (1969), Hidrocentrala de la Bascov (1970), Hidrocentrala de la Prundu (1971), Stația de Alimentare cu Apă Budeasa (1971), Fabrica de Încălțăminte (1973), Centrul Teritorial de Calcul (1973) și Spitalul Județean Argeș (1973). A, să nu uit. Dacă tot a construit atâtea pentru alții, Gheorghe Năstase și-a făcut și pentru sine o casă – Casa Albă, aceasta devenind, în 1970, sediul politico-administrativ al judeţului.
În 1973, nu știu cum s-au aliniat astrele, întrucât ajunge din postura de prim-secretar în cea de director general al Televiziunii Române, funcție deținută abia un an și ceva. Nu știu ce s-a întâmplat atunci, pe ce bec a călcat, dar s-a întors la Pitești ca simplu economist de întreprindere. A continuat să publice sporadic eseuri și reflexii în revista „Argeș”, dar s-a retras tot mai mult din lume. A murit la Pitești la 13 mai 2001. Regret că nu l-am cunoscut, după 1990, ca ziarist, deși am ascultat atâtea povești frumoase despre el!
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
