La 25 iunie 1866, I.C. Brătianu și A.G. Golescu-Negru se pronunță pentru o singură cameră a Parlamentului, solicitând desființarea Senatului. Puterile Garante (un fel de Consiliul Europei de acum) intervin, spunând că asta ar conduce la „dezordine și revoluție”. Nimic nu se schimbă, în consecință, radicalii liberali pierzând lupta.
În Adunarea generală a României, aleasă la 6 iulie 1866, pe lângă frații Brătianu și frații Golescu, mai sunt aleși și doi noi deputați cu moșii în Argeș), Pană Olănescu și Ioan Bălăceanu (satul meu, Aleșii de Teiu, a fost deținut în totalitate de Pană Olănescu, iar Ioan Bălăceanu e un un strămoș al lui Constantin Bălăceanu-Stolnici). La 19 decembrie același an, I.C. Brătianu îl critică pe prim-ministrul Ion Ghica (acesta se visase anteriormente domnitor al Țării Românești, nu fusese de acord cu alegerea lui Cuza, dar a fost „miluit” cu funcția de premier) pentru că nu reușise, până la acea dată, votarea bugetului pe anul următor. Un fapt ce-l determină pe Ion Ghica să demisioneze în fața proaspătului prinț!
La invitația lui Carol, I.C. Brătianu întocmește, împreună cu Mihail Kogălniceanu și G. Vernescu, un program de guvernare liberală, pe care se vor baza cabinetele următoare: ale lui C.A. Krețulescu, Ștefan și Nicolae Golescu. Astfel, Ștefan Golescu a fost nimit din nou prim-ministru (președinte al Consiliului de miniștri) de la 5 august 1867 și până la 1 mai 1868, fiind înlocuit cu fratele său Nicolae. Un al treilea Golescu, vărul lor bun, Alexandru-Negru, va fi prim-ministru între 2 februarie-20 aprilie 1870. Argeșenii erau în fruntea țării, după cum se vede.
Apar, însă, și primele fricțiuni între liberali. La 30 martie 1868, I.C. Brătianu se opune votării unei legi inițiate de președintele Adunării Deputaților, A. Fătu, pentru diminuarea importanței economice a evreilor, fapt ce provoacă o ruptură în rândul liberalilor radicali. Chestiunea națională începuse să se pună și așa, naționalismul de mai târziu având rădăcini în acea perioadă.
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu