Până în anii 1990, Piteștiul a a avut doar doi Cetățeni de onoare, în perioada interbelică. Despre primul am scris aici, Ion Stănescu, din București, care a construit în 1934 un Azil de bătrâni, cu dotările necesare. Cine a fost Ion Stănescu? Știu doar că a mai făcut acte de caritate în București, la Pitești a fost uitat de multă vreme.
Al doilea Cetățean de onoare al Piteștiului a fost Armand Călinescu. Născut la Pitești, absolvent de „Brătianu”, jurist eminent, Armand Călinescu se înscrie în P.N.Ț. în 1919, în 1926 ajungând deputat țărănist de Argeș. În 1928 ajunge prefect al P.N.Ț. de Argeș, făcându-se remarcat rapid la București, ajungând subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor și, ulterior, subsecretar de stat la Ministerul de Interne. Prin atitudinea sa fermă contra legionarilor, în 1933 determină căderea guvernului Vaida-Voevod din care făcea parte. Ajunge ministru de Interne în Guvernul Goga-Cuza, fiind cel care îl arestează pe Corneliu Zelea Codreanu. La 7 martie 1939, regele îl numește premier.
La 22 mai 1939, primarul orașului Pitești, Petre Petrescu îl propune pentru titlul de Cetățean de onoare. Chiar de ziua de naștere a primului-ministru! De pe vremea Brătienilor, Goleștilor ori Krețuleștilor nu se mai pomenise ca un argeșean să ajungă premier. Dar Armand Călinescu a fost PRIMUL PITEȘTEAN GET-BEGET NUMIT PRIM-MINISTRU. Cum să nu se mândrească orașul cu asta?! Iată care a fost motivația primarului:
„Având în vedere că domnul Armand M. Călinescu, născut în orașul Pitești în ziua de 22 mai 1893, astăzi este Primul Sfetnic al Tronului și în această supremă demnitate însuși Majestatea Sa Regele Carol al II-lea i-a recunoscut ținuta înalt patriotică.
Având în vedere că domnul Armand M. Călinescu, cu toate îndatoririle înaltei situațiuni ce are în Stat, de a supraveghea drumurile destinului întregii Țări, totuși, întotdeauna a avut o mare solicitudine pentru întreg județul Argeș și pentru comuna Pitești al cărei fiu este.
Considerând că orașul Pitești datorează nepieritoare recunoștință domnului Armand M. Călinescu, pentru că mari lucrări de interes obștesc, cum sunt: pavarea străzilor, asfaltarea Parcului Trivalea, asanarea cimitirului etc., au putut fi realizate numai cu sprijinul domniei sale.
Având în vedere dispozițiunile art. 31 din Legea Administrativă, care dă dreptul Consiliului comunal de a conferi cetățenia de onoare persoanelor care și-au câștigat merite deosebite prin servicii de seamă aduse comunei;
Având în vedere că (sic!) comuna Pitești este datoare și mândră (….), decidem: Conferim CETĂȚENIA DE ONOARE DOMNULUI ARMAND M. CĂLINESCU, PRIM-MINISTRU AL ROMÂNIEI, născut în orașul Pitești la 22 mai 1893, pentru merite deosebite în toată viața publică, pentru marea cinste ce face orașului natal și pentru servicii de cea mai mare importanță aduse comunei urbane Pitești”.
E salutar faptul că Armand Călinescu a ajutat Piteștiul cât a fost pe funcție. Și l-am mai fi ajutat, dacă nu era ucis mișelește de legionari. Pe lângă mândria ca un piteștean să fie premier, iată, acesta a ajutat financiar, din poziția sa, la pavarea străzilor, asfaltarea Parcului Trivale, asanarea cimitirului și construirea unei pușcării care va dobândi, peste un deceniu, o tristă faimă.
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
