Despre Titu Maiorescu, cel care a creat, prin „Junimea” și „Direcția Nouă”, literatura română modernă și a întemeiat critica literară românească, s-au scris zeci de volume. Prea puține, pentru rolul jucat, totuși. Este cel care i-a promovat și impus pe Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici. Cea mai bună monografie, care îi face dreptate, e cea a lui Z. Ornea, pe care am citit-o, din fericire, pe când eram elev de liceu.
În cadrul acestui serial de ziar, despre primari, viceprimari, președinți de consiliu local și parlamentari de Argeș, am insistat pe argeșeni, într-o viziune diacronică. Dar printre parlamentarii de Argeș s-a aflat și Titu Maiorescu, la care ne întoarcem acum, ca să-i lăsăm pe Ion Mihalache, Ionel Brătianu, Armand Călinescu, Gh. Brătianu și alți mari politicieni argeșeni, să își urmeze cursul.
Biografia lui Titu Maiorescu e impresionantă. Inevitabil, pe filieră… francmasonică (și, cât de curând, voi scrie și despre francmasonii-politicieni argeșeni), intră în politică. Ei bine, marele critic literar își face debutul în viața politică a țării ca deputat de Argeș, la 1 martie 1871 fiind ales în colegiul IV din partea Partidului Constituțional „Junimist”. Avea 31 de ani. Este reales ca deputat de Argeș în câteva rânduri și, din postura de deputat al Argeșului, ajunge ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în 1874 și 1876.
Din postura de deputat de Argeș îl ajută pe Mihai Eminescu cu bani pentru a-și continua studiile. Se alege chiar cu un proces, mai târziu, pentru o sută de galbeni pe care, ca ministru și deputat argeșean, i-o trimite, ca subvenție, lui Eminescu la Berlin. Prea puțini au citit „Jurnalul” lui Maiorescu, memoriile sale, ca să afle cine a fost. Până și Î.P.S. Calinic îmi spunea că „Maiorescu a fost un drac, că nu l-a ajutat pe Eminescu!” Dar a fost cel care l-a ajutat cel mai mult. Când s-a îmbolnăvit Eminescu, Maiorescu își refăcea viața, tocmai pleca în călătorie de nuntă, nu degeaba a fost poreclit… „Muerescu”.
Trebuie știut că Maiorescu a fost prezent de nenumărate ori la Pitești, Curtea de Argeș și Câmpulung, la întâlniri cu alegătorii locali. Dar cea mai importantă realizare a sa, legată de Argeș, este refacerea Mânăstirii Curtea de Argeș. Vă conjur să citiți, sunt doar vreo 1200 de pagini! Maiorescu l-a convins pe Carol I să refacă Mânăstirea de la Curtea de Argeș, să facă din acest orășel un oraș regal, să țină legătura permanent cu arhitectul francez André Lecomte du Noüy pentru refacerea mânăstirii și construirea palatului. Așa s-a apropiat Maiorescu de prințul Carol, prin refacerea Mânăstirii Curtea de Argeș.
Mă opresc aici. În carte, voi vorbi mai mult despre alocuțiunile ținute de Maiorescu la și despre Pitești, despre legăturile sale cu Argeșul, despre cât a fost legat de politicienii conservatori piteșteni de-a lungul anilor…
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
