TRUPE RUSEȘTI ÎN GARA PITEȘTI ÎN 1877!

Pitestiul vechi

Colecția foto, de cărți poștale, medalii, gravuri, afișe etc. despre Pitești a d-lui Cătălin Tudor este impresionantă, cum am mai spus. Noi publicăm selectiv doar o mică parte, urmând ca multe imagini inedite să fie păstrate exclusiv pentru Albumul cu Piteștiul vechi pe care îl vom edita anul viitor. Este meritul d-lui Cătălin Tudor că s-a hotărât să le facă publice, cu titlu gratuit, deși a investit o avere! Știu, din propriul buzunar, ce înseamnă să dai bani grei pe o imagine cu totul nouă, dar când iubești Piteștiul și vrei să îl promovezi, nu mai contează!

Deocamdată, astăzi, iată o gravură excepțională, total necunoscută, nici măcar istoricilor cu pretenții, din 1877, ce redă trupe țariste staționate în Gara Pitești. Drumul cu trenul spre Bulgaria, unde era în toi războiul ruso-turc, nu trecea prin Pitești, normal, de la București încolo, dar Imperiul Rus avea planuri secrete – să ne țină sub control, să-și planteze trupe, sub pretextul menținerii siguranței în spatele frontului, asupra unor zone-tampon.

Noi ne visam independența, ne-o proclamasem de ziua regelui, la 10 mai 1877, și am dus lupte grele în Bulgaria, alături de ruși, contra turcilor. Din fericire, ne-am aflat în alianța câștigătoare. Dar ce folos?! Atât de mult ne-au respectat rușii ajutorul dat încât ne-au luat Basarabia, chipurile de la turci, pradă de război, actuala Republică Moldova.

Anul 1877 e important pentru Pitești. Avem rușii peste noi, iată. Dar, deloc întâmplător, la 1 februarie 1877 a fost înființat Regimentul Nr. 4 Dorobanți Argeș, pe str. Trivale. În aprilie, în apropierea Gării, sunt construite 24 de cuptoare de pâine pentru armată. Clar, premierul piteștean Ion C. Brătianu se pregătea de război dinainte de a declara independența României față de Otomani! Iată de ce sunt necesare istorii adecvate despre Pitești, despre P.N.L., despre Brătianu, pentru că memoria colectivă e de scurtă durată!

ISTORIA CONTEMPORANĂ A ROMÂNIEI ÎNCEPE CU PROCLAMAREA INDEPENDENȚEI DIN 1877! Cea modernă, tâziu, cu actul de la 24 ianuarie 1859. Din 1877 încoace a fost un continuum istorico-existențial. Ce a fost pe la 1821 și 1848 ține de acțiuni răzlețe și romantice. Dar la 1877 a fost la mijloc o uriașă strategie care l-a avut ca autor pe Ion C. Brătianu (concedem, regele Carol I a fost de acord cu toate, doar fusese adus în țară tocmai de Brătianu). Așadar, la Pitești va fi stabilit Cartierul General Militar al trupelor române care luptau în Bulgaria. Tot la Pitești, la 20 mai 1920, prompt, se înființează Comitetului Doamnelor din Oraş, pentru a strânge fonduri necesare Armatei Române care se pregăteau să participe la luptele cu turcii. Deși nu participaseră la nicio luptă încă, în iunie 1877, la comanda lui I.C. Brătianu, la Pitești sunt organizate cinci spitale militare, în vederea tratării răniţilor ce se preconizau (armata noastră va trece Dunărea abia între 16 iulie și 22 august).

Animați de spiritul independenței, cadrele didactice din Pitești donau bani pentru armată, la 12 iunie. La 13 noiembrie este sărbătorită căderea Rahovei, iar la 15 decembrie 1877, principele Carol s-a întâlnit la Pitești – Bucureștiul era sub ocupație rusească, așa de aliați eram! -, cu o delegație a Parlamentului României.

Iată doar câteva gânduri pe care mi le-a provocat gravura cu gara din Pitești, de la 1877, dar câte ar fi de scris!

(Nota redacției: Gravură, înrămată în ramă de epocă, din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îmi aparține – Jean Dumitrașcu. Sigur reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea cărții poștale este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

42 − 32 =