Deși alegerile parlamentare au fost programate abia în luna noiembrie 1946, la un an și jumătate după terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, după o perioadă de aparentă acalmie, campania electorală a început cu mult înainte, aceasta cunoscând durități extreme. Și la Pitești, doi candidați țărăniști – învățătorul Ion (Tică) Popescu, din Broșteni, și avocatul Gh. Mihai, din Vâlsănești, au fost uciși cu bestialitate pe treptele și în… incinta Tribunalului Argeș, la 9 august 1946, de către hoarde de sondori conduse de Constantin Sandu, viitor deputat P.M.R. de Argeș și prim-secretar al partidului unic.
Liderul țărănist argeșean Ion Mihalache a fost împiedicat să-și depună candidatura, în ciuda tuturor contestațiilor făcute, fiind declarat „nedemn de a vota și de a fi ales”, pentru că luptase ca voluntar în războiul anti-sovietic.
Au fost aleși, atunci, în noiembrie 1946, în Parlamentul comunist, după falsificarea grosolană a alegerilor, următorii deputați de Argeș: Constantin Doncea (P.C.R./P.M.R.), Emil Diaconescu (P.S.D.), Ion Garofoiu (Partidul Plugarilor), Alexandru Mâță și Teo Simionescu (P.N.Ț.), Romulus Teodorescu (fostul primar) și Ioan Dogaru (P.N.L.).
Mihalache, Dinu Brătianu și cu Maniu au încercat să-l convingă pe regele Mihai să nu participe la ședința de deschidere a Adunării Deputaților, din 1 decembrie 1946. Fără rezultat. Cred că nu trebuie să ni-l închipuim pe regele Mihai un imaculat, a girat instaurarea regimului parlamentar comunist. Tot el îl numise pe Petru Groza prim-ministru…
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
