La 28 iunie 1875, I.C. Brătianu combate, de la tribuna Adunării Deputaților, Convenția comercială cu Austro-Ungaria, pe motiv că aceasta acorda supușilor imperiului Austro-Ungar drepturi civile și protecție, în sensul că nu mai plăteau vamă, iar mulți străini puteau trece granița sub protecția Vienei. Un avantaj era, totuși: se oferea României „tratamentul” țării celei mai favorizate, putând exporta liber cereale. La 30 iunie, votându-se această convenție, I.C. Brătianu, A.G. Golescu, G. Vernescu și M. Kogălniceanu, în opoziție fiind, demisionează din Adunarea Deputaților, fapt ce va precipita organizarea de noi alegeri.
La 27 aprilie 1876, Carol numește guvernul liberal prezidat de Mihai Costache Epureanu, I.C. Brătianu fiind numit, din nou, ministru de finanțe. Alegerile din iunie 1876 sunt câștigate, de o manieră strivitoare, de către gruparea liberal-radicală condusă de I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, care obține 90% din voturi! I.C. Brătianu fusese ales și deputat, și senator. Optează pentru Senat, la 24 iulie fiind numit ca prim-ministru. A condus țara vreme de 12 ani, cu o mică întrerupere în 1881, când cedează locul de premier fratelui său Dimitrie (acesta a fost ambasador la Constantinopol, între 1878 și 1881).
În perioada lui I.C. Brătianu s-a cucerit Independența României, iar țara a devenit regat, să spunem lucrurile în clar. La 14 aprilie 1877, în sesiunea extraordinară a Parlamentului, prim-ministrul Brătianu susține votarea Convenției româno-ruse, care permitea trupelor țariste să treacă prin România pentru războiul cu Turcia. Convenția a fost votată pe 21 aprilie, cu toată opoziția lui P.P. Carp, D.A. Sturdza și C.A. Epureanu, lideri ai Partidului Conservator. La 26 aprilie, I.C. Brătianu anunță Parlamentul despre situația creată la Calafat, iar peste alte trei zile dezvăluie că „guvernul dezbate deznotământul unei drame care se continuă aproape de 500 de ani”.
Lucrurile se precipită, liberalii militând pentru proclamarea Independenței României! Fapt statuat în Parlament la 9 mai, într-o ședință care s-a prelungit până târziu în noapte, și ratificat a doua zi, în zori, ziua de 10 mai, de domnitorul Carol.
Ce a însemnat războiul de Independență pentru România o spune I.C. Brătianu la 18 ianuarie 1878, în fața Parlamentului: „România, fără să fi avut munițiuni de rezbel, nici mantale, nici indendență, nici serviciu de spitale, nici nimic, a pus deodată o armată atât de numeroasă pe picior de rezbel și le-a făcut toate într-un moment și cu mijloace atât de restrânse, fără niciun împrumut, într-o stare financiare din cele mai grele… Poporul român în întregul său și-a făcut datoria!”
Fiind prim-ministru al țării în acele momente, se înțelege care au fost meritele lui I.C. Brătianu la obținerea Independenței României. Și totuși. Deși armata română își dovedise eroismul pe câmpurile de luptă din Bulgaria contra turcilor, rușii nu se duceau duși din România. Așa se face că primul Te Deum în onoarea eroilor armatei române are loc la Pitești, în 18 mai 1878, în fața Bisericii „Sf. Nicolae”, în prezența domnitorului Carol, Bucureștiul fiind încă ocupat de ruși…
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a activității parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
