Ca și Parlamentul, la 1831, civilizația a ajuns în România, via Pitești, prin influența Imperiului Țarist, pentru că era mai aproape și mai interesat de noi, nu prin cea a Parisului. Chiar dacă nu ne place această idee.
Istoria limbii e cea mai bună lecție în acest sens. Heidegger spunea că istoria ființei stă refugiată în limbă. Și ce ne învață limba română? Românii au numit birjă, iar nu trăsură vehiculul folosit la transportul de persoane, cu tracțiune animală (în general, cu cai), folosit în interiorul orașului sau în transportul dintre localități. Ei bine, cuvântul „birjă” (ne amintim de personajele lui Caragiale), vine din rusescul Birža. Deci, vorba „mână, birjar!”, ne trimite direct la ruși, asta e, deși cei care mânau caii erau de pe meleagurile noastre.
Birjele particulare au apărut în Pitești de la jumătatea secolului al 19-lea. Firește, boierii și cei avuți, precum Goleștii și Brătienii, au avut birjarii proprii. Dar noi vorbim aici de particulari. La început, pe lângă hoteluri, apoi, cele mai multe, la Gara Pitești. Vă prezentăm, de această dată, o birjă din Pitești, de la 1933, pe strada Craiova (Craiovei, mai nou).
(Nota redacției: O fotografie din colecția particulară a lui Cătălin Tudor, anticar și colecționar din Pitești. Textul aparține lui Jean Dumitrașcu. Cred că reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea imaginilor este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)
